Betonul care se “vindeca” singur

Betonul este, probabil, cel mai folosit material pentru constructia cladirilor inca din timpurile Imperiului Roman. E durabil, usor de facut si relativ ieftin. Totusi are un singur, mare,  dusman: crapaturile.

 

Sunt multe motive pentru care, in beto, apar crapaturi dar, in general, vina apartine greutatii foarte mari si a presiunii exercitate de aceasta. Putem, bineinteles, sa dam vina si pe “vicii de procedura” ale “meseriasilor”. Pe acestia cred ca i-am cunoscut toti, din pacate. Sunt aceia care se grabesc sa termine lucrarea sau sa incaseze cat mai multi bani, intr-un timp cat mai scurt. Indiferent de motive, crapatura in beton nu este ceva ce ne dorim sa vedem, in structura unui bloc, de exemplu, sau a unui pod.

Toate aceste probleme ar putea fi eliminate cum altfel, daca ne indreptam privirea, din nou, catre natura. Nu e prima data cand aceasta ne ofera solutii naturale la probleme create de oameni. Microbiologul Henk Jonkers, cercetator in cadrul Universitatii Tehnice din Delft, Olanda, lucreaza de cativa ani la un tip de beton ce are in componenta niste bacterii care unplu crapaturile si il ajuta sa se “vindece”.

Bacteriile, prezentate sub forma unei pulberi fine de culoare alba, se toarna in compozitia betonului, impreuna cu sursa lor de hrana, lactatul de calciu. Procesul de “vindecare” este explicat foarte simplu. Cand se formeaza o crapatura in care se strecoara apa, bacteria se “trezeste” si incepe sa consume lactatul de calciu, producand o pasta de calcar care va umple acea crapatura.

„În testele de laborator de până acum am putut demonstra cum bacteriile au reparat crăpături şi de 0,5 milimetri grosime, adică peste normele admise de industrie. Acum trecem la nivelul următor. Vom produce „agentul curativ” în cantităţi mari şi vom face teste în afara laboratorului, în natură, pe diferite tipuri de construcţii şi diferite tipuri de beton, pentru a vedea rezultatele concrete în practică”, explică Jonkers.

In timp ce multe structuri de beton incep sa se degradeze dupa 20, 30 de ani, aceste bacterii stau “adormite” pana la 200 de ani, asteptand aparitia unei fisuri. Astfel durata de viata a unei constructii poate fi crescuta foarte mult, structura putand fi folosita chiar si dupa data de expirare a materialelor.

 

 

Aici discutam