Cum te distrezi la nunti

Stii momentu’ ala cand n-ai chef nici macar sa te ridici din pat dar trebuie sa mergi la o nunta pentru ca , na, e “obligatie” si mai trebuie sa dai si bani pentru ca, iar “na”, au dat si ei? Atunci, stii ca e naspa…

 

Totusi, daca trebuie, nu ai ce face asa ca incerci sa te pregatesti, mai mult psihologic. Printre strigatele nevestei, incerci sa te regasesti si sa gasesti blugii aia buni si camasa albastra, neaparat, cu guler alb. Acum, pantofi sau ceva casual, doar nu e nunta voastra. Totul e gata, hainele sunt pregatite, nevasta intra in ultimele trei ore de machiaj, inainte de manichiura, ziua incepe sa fie frumoasa. Printre pensule, farduri si culori se dau ultimele instructiuni: iti iei maieu, ii zice, nu-i zice asa, acum nu-mi mai pasa, pe sub camasa, poate e frig si neaparat sacou, ca nu vrei sa te vada lumea asa cum esti, un “taran”… Si nu, nu tipa, asa vorbeste ea, mai tare.  Vine si evadarea, te duci sa speli masina si sa cumperi flori, ziua iar pare frumoasa.

 

 

Gata, pleci de acasa, amandoi imbracati regulamentar, parfumati frezati, “cuibul” arata bine pe capul ei, asteapta familia de vrabiute. Deja imparti restul zilei in etape, ca sa para ca trece mai repede, stiti voi, ca si meciurile din Liga I, in reprize. Tot asa plictiseala se anunta. Cununia civila e “incalzirea”, dureaza putin si ai parte de prajituri si bautura, viata e frumoasa. Incep glumele de rigoare, ea semneaza cu numele lui, “da-ul” trebuie sa fie mai tare, din partea lui, poza cu certificatul. Asta e, s-a mai dus unu’… Si era mereu vesel, saracu’… Cand crezi ca e gata incep pupele; sir indian si astepti cuminte sa vina randul. Mai calci niste rochii, mai impingi o baba, parfum peste tot, zici ca au dat astia si pe flori. 

Urmeaza cununia religioasa, repriza I a meciului. Aici stii ca o ora n-ai ce face dar, daca e frumos afara, mai iesi la o cafea, mai bagi o gluma, mai o vrajeala, mai iti iei o palma, ca, na, tre’ sa te “marcheze” aleasa, ca fiind prada ei, viata nu mai e frumoasa. Nu e usor dar stii ca urmeaza poza pe scarile bisericii si poti sa impingi oameni, cu scuzele de rigoare. Intram in pauza, sedinta foto. Avem doua ore “libere” din care una o sa faca ea poze cu mirii, ok si cu tine. De ce o ora? Pentru ca fotograful nu stie nimic, nu poate sa o arate cu fata frumoasa, nu stie sa-i tina ochii deschisi, soarele e un nesimtit, de-aia!

 

 

Gata! Sa vina mancarea! Viata e, din nou, frumoasa! Primele doua ore trec usor, mancare, bautura, pupe, aia e. DJ-ul te cheama la dans dar nu stie ca trebuie si muzica potrivita pentru asta… Asta e, e la inceput omu’. O hora, doua, hore, trei hore, planeta se invarte, nu stie nimeni pasii, toata lumea rade, transpiratia curge. Gata cu dansul ca e suficient. “Camerele de supraveghere” functioneaza si cu sonor, le auzi cand iesi la aer. “Uite draga la ala cum e imbracat, ce taran e!” Saraca… Trecand pe langa ea, afli ca e waterproof, versi paharul cu sampanie pe rochie. “E si impiedicat, taranu'” ii soptesti. Bineinteles ca nu se aude nimic, boxa plange, camera urla, cainii latra. Viata e si mai frumoasa. Trece timpu’, ce sa faci? Cu o lingurita buna te joci de-a catapulta cu bile de hartie, hai ca e bine. Vine tortul, pleaca lumea, ramane cine “trebe”, incepe petrecerea. Asta e mai intensa dar nu tine mult ca deja sunteti obositi si plictisiti si stiti ca vine momentul cand renuntati la bani. E gata nunta, nevasta concluzioneaza: “Ne-am distrat!”. Atunci e bine… 

 

 

#Ala_Prost

Aici discutam