Transfagarasan – Vidraru – Poenari

Ce faci cand simti ca te sufoci in oras? Fugi la munte!

 

Apasati de ganduri, joburi si praf am luat decizia sa zicem “Fuck it!”, scuzati franceza, si sa petrecem doua zile in natura. Si, pentru ca n-am apucat sa ajung anul asta pe munte, am reusit sa-mi conving nevasta sa facem un traseu scurt pe Transfagarasan, si asa ea, nu a mai fost prin zona. Ce sa-i faci, e cu marea… Ca sa fie treaba mai frumoasa am optat si pentru o noapte de cazare in zona Balea-Vidraru, la hotelul Piscu Negru. App recomand, locatie si servicii de nota 11.

Am ales Transfagarasan-ul pentru ca… Mergeti sa vedeti! 🙂 Acum, serios, e usor sa faci un traseu printre stanci pentru ca ajungi cu masina pana la 2000 de metri. E muntele perfect pentru lenesi. Si daca tot am iesit din casa, am hotarat sa vedem si barajul de la Vidraru. 

Tura a fost misto, cu toate ca vremea ne-a speriat putin dar, una peste alta, a iesit bine.  Pentru partea cu drumetia am ales o urcare spre varful Vanatarea lui Buteanu, da, am scris bine 😉 dar vremea n-a fost de acord si am ramas in zona lacului Capra. Am urcat in 30 de minute de la Balea spre Saua Capra si, acolo, ne-au speriat 2-3 norisori si ne-au facut sa nu mai urcam spre varf si sa ramanem in zona lacului. Ce am vazut in zona asta nu pre poate fi descris in cuvinte asa ca las pozele sa vorbeasca.

 

 

Seara am ajuns la hotel. Aici lucrurile s-au desfasurat normal, parcare, cazare si cina pe o terasa superba de lemn, in mijlocul padurii de brad. Trebuie sa mentionez ca am fost luati prin surprindere de rapiditatea cu care a sosit mancarea comandata, nici n-am apucat sa beau cafeaua. Din nou, nota 11 pentru servicii. Mancarea a fost buna, carne la garnita cu muraturi, da stiu, n-am mancat pizza, ca tot omu’ bun, imi cer scuze. Si a venit si “capacul” in forma unei butelii de vin rosu, demidulce. 

 

Vedere de pe balcon

 

A doua zi am continuat traseul spre Cetatea Poenari, check point nou, stabilit pe terasa. Dupa o ora de condus am ajuns la barajul Vidraru, unde am facut si o tura cu vaporasul, sa nu ratati cumva asta. Barajul, vazut din apa e demential. In 20 de minute am ajuns si la cetate, unde am aflat de cele 1480 de trepte pe care trebuia sa le urcam. A fost un moment definitoriu al relatiei noastre. Daca urci cu nevasta 1480 de trepte pe o caldura de 30 de grade, poti faci orice! Cetatea e micuta dar foarte bine aranjata si ofera o panorama frumoasa a padurilor din jur.

 

 

Cam asta a fost excursia noastra, in 4 ore am fost inapoi la Hunedoara si am inceput pregatirile pentru mare dar asta e alta poveste.

 

 

 

Aici discutam